luni, 4 aprilie 2011

?

Jimmy cauta curajul sa-si puna intrebarile si puterea sa-si dea raspunsurile.

marți, 5 ianuarie 2010

Absolut

Jimmy a primit de Craciun o boxa noua, o ursoaica sexy de plus si o sticla de Absolut.

miercuri, 2 septembrie 2009

Floare ticnita

Ghiciti ghicitoarea lui Jimmy: de unde-i floarea?
Recompensa: o trufa
video

luni, 23 martie 2009

[...]

Eu sedeam mai departe pe banca
Si ma gandeam
La mine
La sinucidere,
Era toamna
Si mai erau si niste castani.


In toamna aceea - Geo Bogza

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

marți, 25 noiembrie 2008

El e Dulau



miercuri, 19 noiembrie 2008

La multi ani, Mickey Mouse


Jimmy si Mickey sunt prieteni. In week-end-ul dinaintea aniversarii lui de 80 de ani, soricelul l-a invitat pe urs la castelul sau de langa Paris. Acolo cei doi au avut acces gratuit la toate atractiile din Disneyland, iar printre felurile de mancare, ciocolata a ocupat un loc de cinste. Din meniu au facut parte gogosile cu ciocolata, clatitele cu gem si nuca sau cu ciocolata, inghetata si budinca.

Sambata seara a avut loc un bal la care a fost invitata elita desenelor animate. Primul dans -pe melodia Beauty and the Beast- le-a apartinut lui Mickey si Minnie. Petrecerea s-a incheiat cu artificii in cinstea lui Mickey si cu un tort cu opt etaje si trei feluri de ciocolata.

vineri, 14 noiembrie 2008

Jimmy are palarie


Jimmy si-a luat palarie. Este o palarie rosie, franco-elvetiana, cu pana alba.
Cu ea poate sa agate ursoaice si sa manance ciocolata in Alpi.
Poate sa se intoarca in timp si sa fure bucatele de istorie.
Cu ea gaseste raspuns la intrebarile pe care nu si le-a pus niciodata si castiga dueluri la care nu l-a provocat nimeni.
Din cauza ei il alearga strutii. Strutilor le plac penele.
Jimmy se uita pe geam si se vede zburand cu un balon cu aer cald. Asa fuge de strutii care vor sa-i ia palaria.
Ajunge in Praga si se plimba cu tramvaiul 91.
Mananca vata pe bat.
Ninge. Palaria se albeste si sclipeste in lumina becului.
Canta la pian si apoi patineaza.
Cade-n nas si se imprieteneste cu un om de zapada.

*Palaria lui Jimmy nu e magica, dar ii sta bine si il face boem. Jimmy se joaca.

marți, 28 octombrie 2008

"...un fel de resemnare cu problema insolubila a vietii fara sens, dar un extaz de genul dementei, patologic, tocmai in fata nonsensului"
-citat aproximativ-

Atunci
am crezut ca mi se potriveste. Era o descriere scurta, exacta si in cuvinte alese a conceptiei mele despre viata. Atunci cuvintele imi ramaneau aproape involuntar imprimate in memorie, imi placeau, ma contrariau, imi deschideau perspective. Nu cautam nimic. Eram fericita si nu stiam, vorba unuia mai destept.
Acum ma intreb daca nu cumva era vorba de o indiferenta superficialitate amestecata cu o totala lipsa de griji. Extazul devine banal. Azi e la fel ca ieri. Am obosit. M-am pierdut. Acum caut multe si nu gasesc nimic. Prefer sa aman, sa astept. Am timp, doar timpul e lung cat viata.
Mi-e dor de sentimentul unui film bun, al unei carti bune, de preocupari minore, dar importante, de zambetul care sa nu fie resemnat. Il vreau pe azi pentru azi. Vreau sa am ce am avut si sa nu pierd ce am.
N-a iesit ce voiam eu. E doar o stare... Va trece sau ma voi obisnui cu ea.
Imi pare rau ca sunt la fel, ca nu ma ridic la nivelul propriilor mele dorinte.

Jimmy, urs

joi, 29 mai 2008

Nu cred in nimic

[Urmeaza sa fie completat, sters sau ignorat. Nu se vrea a fi inteles si nu beneficiaza de logica. Sunt doar cuvinte aruncate.]

Nu cred in nimic si totusi nu neg nimic. Caut un ceva nedefinit, indepartat si greu de atins sau doar mi se pare ca sunt in cautarea lui cand, de fapt, ma lupt cu o neliniste launtrica. Cum poti sa vrei ceva ce nu poti defini? Fericrea e un sofism.

S-a dus un an de facultate si n-am ramas cu nimic (poate cu vreo restanta sa ma aleg). A trecut repede si aiurea, zi dupa zi. N-a fost bun, n-a fost rau. Mai sunt vreo doi care se vor bucura de aceeasi soarta, iar dupa aia ma voi afunda in rutina locului de munca. "Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim."

Mi-e sila de platitudinea societatii de consum, de banalitate hipermarket-urilor, a sarbatorilor, a vacantei pentru care strangi un an intreg bani, de posete de firma si de norme sociale. Nu vreau sa fiu altfel decat ceilalti, vreau ca noi toti sa fim altfel, dar nu am nici sugestii, nici vointa de a infaptui aceasta schimbare.

Uneori sunt geloasa pe cei care cred cu tot sufletul intr-o idee sau intr-un tel. Admir puterea si increderea de care dau dovada si sunt sigura ca nimic din ce le-ar spune altcineva nu le-ar putea schimba parerea. Admir si invidiez ca au gasit un sens vietii lor, in conditiile in care eu nu pot nici macar sa il definesc la modul general.

Nu cred in lucruri absolute si nu fac planuri. Mi se pare ca dezamagirea simtita la destramarea lor este mai mare decat bucuria traita in momentul unei eventuale impliniri. De asemenea, parca sentimentul de multumire valoreaza mai mult atunci cand primesti ceva la care nu te asteptai decat atunci cand obtii ceva pentru care ai luptat si ai sacrificat mult prea multe. Este o chestie de prioritati. Merita sau nu? Conteaza mai mult drumul sau destinatia?

Jimmy, urs cu sapca