Amorteala. Lene. Am uitat...

"In fiecare zi, ma trezesc tot astazi..."

... dar intr-o zi, m-am trezit si era maine.
Jocul cu numere de pana atunci, succesiunea nesfarsita a zilelor de azi in goana dupa un maine fictiv, toate se terminasera brusc. Era cu o clipa prea tarziu, cu o certitudine prea mult. Peste sperante, vise si iluzii, peste planuri facute cu unicul scop de a nu fi realizate niciodata a coborat banalitatea pe care o dau certitudinile. Atatea intamplari atemporale si-au pierdut sensul si importanta, atatea cuvinte au ramas nespuse si vor fi uitate. Siguranta s-a surpat in lupta cu regretul si locul ei a fost luat de teama.
Am sa ma culc. Poate ma voi trezi poimaine... sau, de ce nu, tot astazi.