Nu cred in nimic

[Urmeaza sa fie completat, sters sau ignorat. Nu se vrea a fi inteles si nu beneficiaza de logica. Sunt doar cuvinte aruncate.]

Nu cred in nimic si totusi nu neg nimic. Caut un ceva nedefinit, indepartat si greu de atins sau doar mi se pare ca sunt in cautarea lui cand, de fapt, ma lupt cu o neliniste launtrica. Cum poti sa vrei ceva ce nu poti defini? Fericrea e un sofism.

S-a dus un an de facultate si n-am ramas cu nimic (poate cu vreo restanta sa ma aleg). A trecut repede si aiurea, zi dupa zi. N-a fost bun, n-a fost rau. Mai sunt vreo doi care se vor bucura de aceeasi soarta, iar dupa aia ma voi afunda in rutina locului de munca. "Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim."

Mi-e sila de platitudinea societatii de consum, de banalitate hipermarket-urilor, a sarbatorilor, a vacantei pentru care strangi un an intreg bani, de posete de firma si de norme sociale. Nu vreau sa fiu altfel decat ceilalti, vreau ca noi toti sa fim altfel, dar nu am nici sugestii, nici vointa de a infaptui aceasta schimbare.

Uneori sunt geloasa pe cei care cred cu tot sufletul intr-o idee sau intr-un tel. Admir puterea si increderea de care dau dovada si sunt sigura ca nimic din ce le-ar spune altcineva nu le-ar putea schimba parerea. Admir si invidiez ca au gasit un sens vietii lor, in conditiile in care eu nu pot nici macar sa il definesc la modul general.

Nu cred in lucruri absolute si nu fac planuri. Mi se pare ca dezamagirea simtita la destramarea lor este mai mare decat bucuria traita in momentul unei eventuale impliniri. De asemenea, parca sentimentul de multumire valoreaza mai mult atunci cand primesti ceva la care nu te asteptai decat atunci cand obtii ceva pentru care ai luptat si ai sacrificat mult prea multe. Este o chestie de prioritati. Merita sau nu? Conteaza mai mult drumul sau destinatia?

Jimmy, urs cu sapca

VREAU

~ secundele si sensul lor
~ egoism si detasare
~ euforie
~ zile in care sa nu fie nevoie sa fiu desteapta
~ sa ma joc cu timpul printre stropi de ploaie
~ sa cred
~ sa stiu
~ ...
~ o inghetata. Cu ciocolata.

Jimmy in Strututania

Daca va intrebati unde a disparut Jimmy, aflati atunci ca a asistat la o cursa de struti in Strutland, capitala Strututaniei.
La cursa au participat 48 de struti, iar invingator a iesit Strut-Ciufulit, care a atins o viteza de peste 60 de km/h.
Jimmy a fost apoi invitat de primarul Strutlandului, Strut-Sef, sa manance o ciocolata facuta si invelita de marmote imigrante, cea mai buna ciocolata din lume.

Imbratisare?

moment de completa uitare... clipa in afara timpului... sens si adevar... in mijlocul tuturor fara ca existenta cuiva sa fie remarcata...egoism si nepasare...abandon, incredere, siguranta...liniste si haos.... 5 secunde...o eternitate.

Jimmy a deschis ochii si senzatiile s-au pierdut in materialitate.

Ciocolata cu pasiune

Jimmy in Antarctica

In calitate de urs polar hoinar, Jimmy a ajuns si in Antarctica, unde a negociat un pact de neagresiune cu pinguinii locali. Acesta a constat intr-un schimb de pietre si a fost ratificat de seful somnoros al Gentoo.
Acum Jimmy este liber sa leneveasca printre gheturi oricand are chef.

Amorteala. Lene. Am uitat...

"In fiecare zi, ma trezesc tot astazi..."

... dar intr-o zi, m-am trezit si era maine.
Jocul cu numere de pana atunci, succesiunea nesfarsita a zilelor de azi in goana dupa un maine fictiv, toate se terminasera brusc. Era cu o clipa prea tarziu, cu o certitudine prea mult. Peste sperante, vise si iluzii, peste planuri facute cu unicul scop de a nu fi realizate niciodata a coborat banalitatea pe care o dau certitudinile. Atatea intamplari atemporale si-au pierdut sensul si importanta, atatea cuvinte au ramas nespuse si vor fi uitate. Siguranta s-a surpat in lupta cu regretul si locul ei a fost luat de teama.
Am sa ma culc. Poate ma voi trezi poimaine... sau, de ce nu, tot astazi.

Jocul de-a studentii

Studenti sunt aia care se trezesc la o ora mai mult sau mai putin matinala pentru ca trebuie sa mearga la curs/seminar. Exista facultati si pretentii, dar studentul se adapteaza la conditiile vitrege de mediu. Oricum se duce degeaba. Facultatea este cel mai bun loc de pierdut vremea, de fumat, de socializat. Reprezinta de asemenea cel mai sigur loc unde nu se invata nimic, dar se acorda diploma.
Studentie. Ore petrecute prin baruri la o bere ori un suc, nopti pe care -cu banii de care ai facut rost- vrei sa le pierzi prin oras, dar te impiedici de ceilalti, prea multi, care au avut aceeasi idee ca si tine. Te alegi cu o plimbare nocturna din bar in bar, in fiecare te inghesui vreo cinci minute si sfarsesti prin a te intoarce acasa.
Iti juri ca nu mai iesi sambata noaptea. Chiar daca ai vrea, nu ai mai avea bani. Nici de angajat nu te poti angaja. Ti-e lene. Te-ai plictisit sa raspunzi la telefon sau sa imparti pliante pentru 400 de lei. Altcineva nu te angajeaza, ca nu ai experienta. In ritmul asta nici nu o poti acumula.
Las' ca vine sesiunea si te scapa de lancezeala. Mai nou stai la coada la biblioteca, alergi dupa cursuri, te stresezi, faci nopti albe ca sa inveti. In vacanta vei sta din nou degeaba. Dar e asa de bine...
Jimmy vrea sa ramana student. Sa chiuleasca. Sa se duca in baruri si sa nu aiba bani. Sa amane responsabilitatile. Sa-si faca propria lui rutina.

Scrisoare catre Mos Craciun

Venerabile Mos Craciun,
De Craciun imi doresc:
~ o casa de turta dulce sus, pe boxa (promit sa nu o mananc)
~ un bradut impodobit
~ o ursoaica, sa nu stau singur in casa
~ o foca sa ma invarta pe nas cand ma plictisesc
~ o marmota care sa-mi dezveleasca ciocolata si sa-mi prepare cacao
~ un Accelerat cu care sa merg unde vreau eu (Accelerat pentru ca e pe cale de disparitie)
~ zapada (pentru bulgari si urs de zapada)

Jimmy